Despre carte: 1967 / Ultima oară când l-am văzut pe Michael Padillo a fost când a căzut dintr-o barjă în Rin. Atunci s-au luptat cu seriozitate. S-au folosit pistoale, pumni, chiar sticle sparte, iar chinezul, numele lui Jimmy Koo, a căzut peste bord. În acel moment, s-a îndreptat spre mine o pușcă, apoi s-a tras un alt foc, așa că nu am știut dacă Padillo s-a înecat sau nu până nu am primit de la el o carte poștală A trimis-o din Dahomey, adică din Africa de Vest. A scris un cuvânt pe el: „Comandă”, și l-a semnat cu o literă - „P”. Nu i-a plăcut niciodată să scrie După ce am primit cartea poștală, am petrecut o singură seară la o sticlă de whisky, întrebându-mă cum a reușit Padillo să ajungă din Rin în Africa de Vest și dacă îi place clima de acolo. De fapt, îi plăcea să zboare din loc în loc. Și în Bonn, unde țineam un salon, el a călătorit adesea prin Europa, executând comenzi pentru o anumită agenție guvernamentală care prefera să nu facă reclamă. A vizitat Lodz și Leipzig și Dumnezeu știe unde altundeva. Nu l-am întrebat ce face acolo. El însuși nu mi-a spus nimic.